 |
| Sursa: www.flickr.com/photos/bwats/5025442533/ |
Initial
m-am gandit sa fac un review la un film, dar nu m-am putu decide la care. Aveam
in minte 2 optiuni:
- Django Unchained, film lansat recent care face destul de multa valve din cauza secventelor parca scoase din Left4Dead si unde cuvantul “nigga” era la el acasa, sau
- Bullhead, film de origine belgiana care a fost nominalizat la Oscar pentru “Cel mai bun film strain” in 2012.
Insa un eveniment “monden” mi-a
atras atentia, si anume “jaful secolului” care a avut la Rotterdam in luna
octombrie a anului 2012. Probabil ca ati vazut la stiri ca avem niste
conationali cu destul sange-n ei ce au reusit sa fure niste tablouri (7 la
numar, mai exact), realizate de pictori cu renume precum Pablo Picasso, Henri
Matisse sau Claude Monet (nu Jean Monnet, politicianul; exista de cele mai
multe ori o confuzie intre cei doi din cauza numelui).
Revenind insa la “oitele
noastre”, as vrea sa va povestesc cum sta treaba: A fost odata ca-n povesti, a
fost ca niciodata, din rude mari imparatesti un prea frumos muzeu in Rotterdam,
pe nume Kunsthal. Aici se cazeaza anual in jur de 25 de expozitii si este casa
mai multor opere de arta. Dar asta e putin relevant pentru ca pe noi poate nu
ne intereseaza ca si-a deschis portile in 1992 sau ca mai sunt “gazduite” si
alte tablouri din patrimoniul mondial. Pe noi ne intereseaza cum de au reusit
niste romani sa fure niste tablourile, care, conform Realitatii TV, valoreaza
in jur de 300 de milioane de euro.
Din motive intemeiate nu s-a
facut publice metodele prin care a avut loc jaful. Dar sa ne gandim asa. Cine
ar vrea sa publice chestii de genul asta? Imaginati-va cum ar fi sa aflam ca
Mona Lisa a fost furata folosind aceeasi metoda (bine, nu ar fi prima data cand
ar fi furata, dar ca idee). Sau ne trezim (doamne fereste) cu cateva schite in
minus la muzeul Grigorescu (acum intend coarda; nu putem compara Rotterdam cu
Campina).
Dar hai ca ma departez deja prea
mult de subiect. Motivul pentru care am decis sa scriu despre acest subiect nu
prea are de-a face (in mare parte) cu afinitea mea pentru arta, ci din cauza
prostiei (puteam sa folosesc cuvinte mai naspa, dar “prostia” e cel mai bland
la care m-am putut gandi). Ce m-a facut sa zic asta? Faptul ca o parte din
picture au fost adapostite intr-o bunga de un leu si ca unu dintre hoti a
retinut ca a furat un tablou de Matisse pentru ca numele “i s-a părut cuvântul
foarte apropiat de cuvântul Matiz” (via gandul.info). Va pot spune ca am auzit
destul de multe absurditati, insa aici se intrece masura. Am ras atat de tare
incat mama a crezut ca ma uit la Two and
a Half Men (variant cu Charlie Sheen…). Adica hai sa evaluam situatia: a
avut loc un furt la un muzeu al carui scenariu e numai bun White Collar, hotii au dat lovitura nu cu una sau doua, ci cu sapte
picture, dar nu au retinut numele tablourilor furate sau ale pictorilor decat
dupa o asemanare cu un… Matiz? Da, e destul de trist.
Si cam asa sta treaba. Sper ca
nu a fost chiar atat de plictisitor si ne mai auzim.
Autor: Ruxandra Toma(XI B)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu