Prima intalnire a clubului de arte vizuale a avut loc pe 25 ianuarie la ora 14:00, intr-o clasa de la subsol. Ei bine, mai degraba e o incapere, relativ mica, singura pusa la dispozitie de scoala. Se vede ca nimeni nu intra aici de obicei: mobila, chiar si aerul, sunt inca pline de praf. Totusi, de azi incaperea aceasta capata un nou suflu. De cum intra copiii , locul se transforma. Fiind prima intalnire, cei mici, de clasa a V-a, sunt amestecati cu cei mari. Fiecare isi alege un loc pe care cel mai probabil il va pastra pentru restul anului; se face putina curatenie, se scot instrumentele de desen si pictura si dupa o scurta introducere, prima „lectie” incepe. Folosesc ghilimele deoarece aceasta nu e o lectie propriu-zisa, dupa o programa impusa de oameni care nici nu stiu cum e sa predai. Nici atmosfera nu e aceea a unei lectii standard. Copiii cunt relaxati, nu exista presiune, nu trebuie sa te grabesti, nu trebuie sa iti faci griji ca ce faci nu corspunde unui tipar impus. Domnul profesor e acolo sa prezinte tema, sa dea sfaturi si sa te ajute sa devii un artist mai bun. Se vede ca pune multa pasiune in ce face-aduce tot felul de materiale didactice si e dispus sa renunte la timpul sau liber, singura rasplata fiind una sufleteasca. Adevarul e ca nu oricine poate face asta, nu oricine poate sa se dedice astfel unui proiect, fara promisiunea unei rasplate materiale. Un alt lucru ce mi se pare cu adevarat uimitor la acest club e ca membrii vor putea intra in aceasta incapere oricand, pentru a-si termina lucrarile. Poate unora li se pare ceva iresponsabil, insa eu cred ca in acest fel un copil poate invata sa devina mai responsabil, capatand in acelasi timp si incredere in sine. Nu multi profesori au aceasta incredere in elevi, desi cred ca nu ar fi dezamagiti daca ar alege sa o faca.
Articol scris de Gabriela Nitulescu(X A)
1 comentarii:
Frumos articol.Merita sa veniti,cel putin sa vedeti cum e :)
Trimiteți un comentariu